un cadou... de la idolul meu...

Scrisoare femeii necunoscute dedicat pt Anamaria Gorea - Ionuț Caragea

draga mea femeie necunoscută
te caut de ani te doresc te visez și niciodată
nu ți-am spus cât de mult aș vrea să te țin în brațe
să-ți mângâi părul să dormi
și să te privesc ca și cum tu ai fi la un loc
suma muzele mele rătăcite pe drumuri
lăturalnice

draga mea femeie necunoscută
ți-am închinat temple printre cuvinte și vise
m-am rugat ție ca un Iisus în grădina Ghetsemani
să cobori înger printre metafore
înger cu rochița ridicată pe coapse
și cu decolteul bluziței lăsat în jos
sfântă treime gâtul zvelt nurii
misterul firav nasture cu ochii blajini

draga mea femeie necunoscută
ție mi-am încredințat viața la fiece cumpănă
și fiece cumpănă avea o troiță
ridicată dragostei mele pentru tine
și flori de busuioc și lacrimi tămâioase

draga mea femeie necunoscută
am făcut și pe dracu în patru
și am dat o bucată din mine lui Cerber
averea mea lui Caron
să mă lase să aflu secretul
nașterii tale
toți au ridicat din umeri
creatura pe care o cauți e ruptă
din Rai o ramură de măslin
pe creștetul învingătorilor

și eu cu cine trebuie să mai lupt
cu ce timp și cu câte cuvinte
cu ce boli și cu câte speranțe
cu câte iluzii adunate în inima mea
ca o pioneză pe harta lumii

...

vreau sa rad... sa plang.... sa fug... sa stau... sa uit... sa iert... sa iubesc.... sa urasc... sa zbier.... sa tac.... sa plec.... sa raman.... sa mor... sa traiesc...

Idolul meu.... Ionut Caragea

tu in ce crezi?

Tu in ce crezi? In ce mai poti sa crezi in ziua de astazi cand totul nu e decat o fata morgana?... Pana si balta in care calci cand te dai jos din tramvai sau din masina nu e ceea ce pare... Obisnuiam sa cred in oameni... dubioase creaturi... Vremurile se schimba... oamenii se schimba... increderea se pierde... creaturile incep sa minta... sa se prefaca... Obisnuiam sa cred in zambete.... Tot vremurile le-au schimbat si pe ele... fie in zambete false, fie in lacrimi... s-au dus si ele...Obisnuiam sa cred in promisiuni... pana cand nu s-au dovedit a fi decat vorbe goale....Obisnuiam sa cred in vise...Visele s-au spulberat datorita oamenilor, zambetelor si promisiunilor... Obisnuiam sa cred in mine.... dar sunt si eu creatura accea numita "OM"....  Obisnuiam sa cred... acum nu mai am nici puterea asta... De ce schimbarile care se produc si care au un efect asupra noastra sunt numai schimbarile in rau? Credeam in prieteni adevarati, credeam in dragostea vesnica, credeam in vise marete pt care am luptat.... credeam dar s-a ales doar praful....acum nu mai cred decat in Dumnezeu... pt ca e singurul care nu ma va dezamagi si va fi mereu langa mine...In rest nu mai cred in nimeni si nimic... De ce mai suntem oameni daca nu stim sa facem decat rau? 

Amintiri din prezent

Esti trecutul viitorului prezent 

Si prezentul viitorului trecut

Esti o moarte care ataca lent si imi fura tot ce am avut

Imi fura amintiri si vise

Imi inchide usile deschise...

Imi fura zambete si lacrimi

Lasand in urma-i... amare patimi

Esti prezentul trecutului viitor

Si viitorul prezentului trecut

Ai lasat amintiri ce inca dor

Reinviind un strigat mut...

Un racnet de durere

Ce viata mi-o cuprinde

Fara a avea macar putere

Fericire-a-mai pretinde...

Esti viitorul trecutului prezent

Si trecutul prezentului viitor

Ti-am dat mereu iubire si amor

Dar tu... ai fost mereu absent

Esti trecutul trecutului trecut,

Prezentul prezentului prezent

Viitorul viitorului viitor

Nu vei stii cat m-au durut

Si cat m-au ucis de lent

Acele infinite ... lacrime de dor.... 

de ce...?

De ce amintirile ne dor? de ce acel ceva care ne-a adus fericirea candva, acum nu aduce decat lacrimi.... e un mister fiinta umana.... de ce ne-a dat Dumnezeu puterea de a ierta dar nu ne-a lasat puterea de a uita?... ciudat ca lucrurile care te dor ar trebui sa fie de fapt cele care te bucura... spre exemplu moartea unei persoane... mi-a spus cineva candva la o inmormantare ca nu e bine sa il plangi pe cel care a trecut in nefiinta, din contra ar trebui sa te bucuri ca a scapat de necazuri si greutati... a scapat de lupta aceasta cu viata, iar cand cineva se naste trebuie sa te intristezi pentru ca este doar un alt om care va avea necazuri, neajunsuri, neliniste.... avea dreptate.... de ce ne doare cand ne despartim de o persoana? ... ar trebui sa ne bucuram pt ca inseamna ca acea persoana nu era indeajuns de buna pt noi si ne provoca mai multa durere decat bucurie...
De ce nu apreciem ce avem cat e langa noi? de ce o facem doar dupa ce nu mai exista?... de ce nu ne multumim cu ce avem si mereu dorim sa avem ce au ceilalti? poate ceea ce ai tu e mai pretios decat ce are altul... de ce e atat de usor sa uram si atat de greu sa iubim? de ce ne place sa ne batem joc de altii pt a obtine beneficii in interes personal? de ce oamenii nu mai sunt interesati de sufletul altor oameni si doar de aspectul fizic si cati bani produc?
De ce mereu gasim scuze pt nefericirea noastra si nu ne asumam niciodata responsabilitatea? de ce ne mintim pe noi insine? macar cu noi sa fim sinceri... macar noua sa ne spunem ce ne doare si sa acceptam adevaratul motiv pt care ne doare... de ce mereu mergem la altii pentru ajutor, iar altii cand au nevoie de noi le intoarcem spatele? de ce ne inchidem in noi dupa fiecare dezamagire in loc sa mergem sa eliberam energia negativa?
De ce e atat de usor sa fie greu si de ce e atat de greu sa fie usor? de ce ne pierdem in multime si ne modelam dupa ceilalti? de ce nu are fiecare acel ceva al sau cu care sa fie diferit de ceilalti? De ce invatam atat de usor ceea ce e rau si ne ia atata timp sa invatam un lucru bun?
De ce nu facem ceva sa schimbam toate aceste lucruri?

CINE E EA?

cine e ea?...

ea e femeia dupa care toti intorc capul pe strada dar nimeni nu o baga in seama

ea e femeia caruia femeile ii arunca vorbe urate dar in adancul lor o invidiaza

ea e femeia pe care el si-o doreste doar o noapte si tu toata viata, iar a doua zi el o doreste toata viata si tu doar pt o noapte

ea e femeia care stie sa rada chiar si atunci cand sufletul ii plange

ea e femeia pe care ti-e frica sa o iei in brate ca sa nu o ranesti dar pe care o ranesti pt ca ti-e frica sa iubesti

ea e femeia pe care toti o arata cu degetul dar tti o vor

ea e femeia de care ti-e dor dar pe care nu vrei sa o mai vezi

ea e femeia dupa care tu sa plangi atunci cand esti cu cealalta

ea e femeia care nu zice nu

ea e femeia care are grija de tine atunci cand nu te astepti

ea e femeia care te iubeste in tacere

ea e femeia care se bucura pt reusitele tale si sufera pt esecurile tale fara ca tu sa iti dai seama

ea e femeia pe care ai pierdut-o atunci cand ai incercat sa o castigi

ea e femeia pe care o strigi noapte in vis fara sa vrei

ea e femeia pe care o urasti ca o iubesti atat de mult

ea e femeia care stie sa te aline

ea e femeia care poata sa faca totul motivata doar de faptul ca existi

ea e femeia care nu se lasa cucerita de o gramada de bani ci de o gramada de sentimente

ea e femeia al carui zambet nu il poti uita si ale carei lacrimi te-au marcat pe viata

ea e femeia in care gasesti mereu un copil de care sa ai grija dar e destul de matura incat sa se descurce singura si sa stie ce vrea de la viata....

ea e femeia de care ti-e dor chiar si atunci cand e langa tine

ea e femeia pt care totul nu e de ajuns

ea e femeiea pt care ai face orice dar de care iti este frica

ea e femeia visurilor tale dar tu alegi sa stai langa alta

ea e femeia ce te iubeste neincetat

ea e femeia ce iti stapaneste gandurile

ea .... sunt EU....

TU CE CREZI.... CINE E EA?

si iar o iau de la capat....

un nou an... o noua luna... noi asteptari de la mine, de la viata, de la restul... bineinteles ca astept sa-mi fie mai bine intr-o lume in care totul merge din ce in ce mai prost... cat egoism... stau tintita intr-un scaun cu manualul de drept constitutional in mana stanga si cu un creion in mana dreapta... incerc sa invat si eu ceva dar gandul imi zboara departe... cu ani in urma... cand totul era perfect si eu copil prost fiind eram mereu nemultumita....bine poate peste ani la fel voi spune si de perioada aceasta... atunci aveam totul pt ca il aveam pe el... acum am nimic pt ca totul face referire si se leaga direct sau indirect de el....culmea mereu e vb de un el :))... am un gol in stomac pe care nu il pot umple cu nimic.... oare de la ce se trage?... ai avut vreodata sentimentul ca o persoana din anturajul tau se muleaza perfect dupa tine chit ca mereu te cearta, te ia la misto, sau face glume pe seama ta?.... e dragut cand te tahineaza cineva... la inceput e enervant dar cu timpul iti place.... si cand inceteaza sa o faca ii simti lipsa....e ciudat cum tu vezi in persoana respectiva pe cineva pe care ti-ai dori alaturi pt multa vreme, iar acea persoana vede in tine un prieten foarte bun caruia ii poveste cat de indragostit/a e de o alta persoana... si ca sa nu il/o pierzi macar ca amic/a taci si inghiti in sec si te prefaci ca ti-e bine.... ce enervanti suntem noi oamenii cand nu vream sa acceptam adevarul si realitatea ... suntem incapatanati pana la Dumnezeu si inapoi... ma intreb unde duce incapatanarea asta... o fi de bun augur? ce e si mai ciudat e ca noi incercam sa ne mintim pe noi insine si sa ne ascundem de propriile noastre probleme si temeri din teama de a ne confrunta cu ele... de ce ne inchidem in noi? de ce nu ne asumam riscuri? de ce lasa durerea sa zbiere in cuvinte tacute?.... cum sa facem sa scapam de partea aceea din noi care nu ne lasa sa trecem mai departe si ne tine captivi in trecut... ?!?